Strategia Națională de Apărare: Cetățeanul – Un Partener Implicat
Noua Strategie Națională de Apărare reprezintă un document ambițios care vizează transformarea cetățeanului într-un „partener activ” al statului, punând din nou accent pe corupție ca prioritate. În cele 40 de pagini ale documentului sunt prezentate aspirații precum modernizarea armatei române, programe educaționale pentru formarea cetățenilor cu gândire critică, implicarea serviciilor secrete în combaterea corupției și creșterea bugetului de apărare la 5% din PIB până în 2035.
Corupția și serviciile secrete – limitele ambigue ale implementării
Una dintre cele mai controversate propuneri este introducerea serviciilor de informații în lupta anticorupție, având în vedere Decizia 51 a Curții Constituționale din 2016, care a interzis SRI-ului interceptările în dosarele DNA. Documentul prevede „Limitarea drastică a corupției prin implicarea serviciilor de informații în colectarea datelor care documentează posibile fapte de corupție, fără interferența acestora în cercetarea penală și în procesul de justiție”. Președintele Nicușor Dan a explicat că rolul serviciului de informații este de a produce informații consistente care să fie transmise către parchet, fără a avea ulterior implicări în acele cazuri.
Politologul Andrei Țăranu a declarat că o astfel de măsură poate ajuta la combaterea corupției, dar a subliniat necesitatea unor instituții care să controleze serviciile de informații, întrebând: „Cine sunt arbitri arbitrilor?” Aceasta ridică preocupări legate de controlul acestor instituții, mai ales în contextul istoric recent, când Decizia CCR nr. 51 din 2016 a limitat cooperarea dintre SRI și DNA.
Conceptul de „independență solidară”
Conceptul central al noii strategii este „independența solidară”, care trebuie să reflecte dorința României de a-și urmări propriile interese, manifestându-se ca un partener loial al aliaților. Strategia subliniază că „adevărata independență nu se poate priva de loialitate” și că România va acționa ca un membru activ al UE și NATO.
În contextul polarizării societății românești, strategia caută să răspundă diverselor voci, inclusiv curentului izolaționist reprezentat de mișcări precum AUR, care critică cedările de suveranitate, și curentului pro-occidental majoritar.
Cetățeanul ca partener activ – o promisiune fără cadru concret
Strategia reintroduce conceptul de implicare activă a cetățenilor în problemele cetății, afirmând că „securitatea națională nu este doar despre instituții, ci rezultatul unui efort colectiv în care cetățenii au un rol activ”. Totuși, politologul Andrei Țăranu a subliniat că pentru a fi un partener activ, ar trebui să existe un cadru clar care să definească drepturile și datoriile cetățeanului și statului. El a menționat că statul s-a retras din viața cetățeanului din perspective economice, educaționale și de servicii publice.
Documentul promite ridicarea nivelului culturii de securitate a populației prin campanii de informare, dar ridică întrebări despre aplicarea acestor propuneri, cum ar fi cine le va coordona și care vor fi bugetele necesare. Andrei Țăranu a caracterizat strategia ca un „draft” care conține o „colecție de dorințe” ce ar putea deveni politici publice, dar nu directive concrete.
Amprenta fiecărui președinte – de la Băsescu la Dan
Comparația cu strategiile anterioare arată că fiecare președinte a influențat documentele de securitate. Traian Băsescu a introdus corupția ca amenințare la adresa securității naționale în 2005, iar Klaus Iohannis a mutat accentul de la terorism la amenințările din est, recunoscând corupția ca vulnerabilitate. În 2020, Iohannis a eliminat corupția din lista riscurilor directe, dar acum, Nicușor Dan readuce corupția ca o problemă de securitate națională, subliniind necesitatea înarmării moderne și a combaterii propagandei online.
Strategia Națională de Apărare va fi discutată în Consiliul Suprem de Apărare a Țării pe 24 noiembrie și va fi prezentată în Parlamentul României până la sfârșitul lunii.
