Speranța în umbră: O femeie însărcinată se zbate cu o afecțiune amenințătoare
Una din cinci femei însărcinate se confruntă cu o afecțiune care poate fi periculoasă dacă este neidentificată și netratată. Un caz semnificativ este cel al Rebeccăi Middleton, care a avut dureri pelviene extreme în timpul sarcinii, fiind diagnosticată cu disfuncția simfizei pubiene.
Când Rebecca a rămas însărcinată, nu avea idee că va ajunge într-un scaun cu rotile în ultimele trei luni de sarcină. Primul trimestru a fost dificil, confruntându-se cu greață și vărsături, iar la patru luni de sarcină a început să resimtă dureri pelviene. „Abia puteam să merg, întotdeauna am avut probleme cu durerile de spate. Dar nimic semnificativ și s-au agravat destul de repede”, a spus ea.
După ce s-a plâns de durere, a fost trimisă la un fizioterapeut al Serviciului Național de Sănătate (NHS) și, în cele din urmă, a fost diagnosticată cu disfuncția simfizei pubiene, o afecțiune care afectează articulațiile pelviene și este un simptom frecvent al sarcinii, influențând una din cinci femei însărcinate.
„Eram îngrozită, oare voi mai putea merge vreodată? Cum voi naște copilul, cum voi avea grijă de el?”, se întreba ea. După naștere, Rebecca nu mai avea dureri atât de puternice, dar încă avea dificultăți în a face lucruri simple, cum ar fi mersul, ridicarea fiului sau împingerea căruciorului. „Am fost invalidă timp de șapte luni și am avut nevoie de ajutorul cuiva în permanență. Pur și simplu nu puteam face lucrurile pe care ar trebui să le poți face când ai grijă de un bebeluș; a fost o perioadă foarte dificilă”, a povestit ea.
Rebecca nu era conștientă de această problemă înainte de a rămâne însărcinată. De atunci, s-a oferit voluntară pentru The Pelvic Partnership, o organizație caritabilă care ajută la sensibilizarea și sprijinirea femeilor cu această afecțiune. Organizația susține că disfuncția simfizei pubiene poate fi tratată cu măsurile potrivite. De îndată ce apar simptomele, se recomandă un tratament individualizat, inclusiv terapie manuală și fizioterapie.
Dr. Nighat Arif, specialist în sănătatea femeilor, afirmă că o mai bună conștientizare și o evaluare timpurie ar putea preveni situații în care pacienți precum Rebecca să aibă nevoie de scaune cu rotile sau cârje. „Fără această identificare timpurie bazată pe o înțelegere foarte bună a corpului feminin, unele dintre aceste femei vor rămâne cu sechele pe viață”, spune ea.
Dr. Christine Ekechi, ginecolog, adaugă că lipsa cercetărilor în jurul acestei afecțiuni face mai puțin probabil ca ea să fie identificată și tratată corespunzător, în special după naștere. „Nu le vedem neapărat, decât dacă se întorc la clinica de ginecologie prezentând dureri. Deci, nu avem o înțelegere foarte bună a proporției de femei care au dureri persistente care au început în timpul sarcinii”, explică ea.
A doua sarcină a Rebeccăi a fost o experiență mult mai pozitivă. De data aceasta, fiind conștientă de riscuri, a putut să se trateze pe tot parcursul sarcinii, înainte ca boala să devină debilitantă. S-a recuperat complet la doar două luni după naștere, comparativ cu doi ani în cazul primului copil. „Probabil că acum sunt într-o formă mai bună decât înainte de a avea copii, pentru că acum știu ce a cauzat durerea pelviană și am tratat-o complet cu terapie manuală”, afirmă ea. „Au fost cinci ani de coșmar din cauza durerii pe care o simțeam, din cauza lipsei de cunoștințe și înțelegere despre acest subiect”, adaugă Rebecca.
