De ce națiunile europene sunt constrânse să ridice limita de vârstă pentru pensionare?
La începutul lunii octombrie 2025, prim-ministrul francez demisionar și reînvestit, Sébastien Lecornu, a anunțat suspendarea reformelor nepopulare ale pensiilor până în 2027, anul alegerilor prezidențiale. Această decizie a fost primită cu bucurie de deputații socialiști, dar comunitatea de afaceri franceză a exprimat îngrijorări, iar agenția de rating S&P a retrogradat ratingul de credit al Franței din cauza preocupărilor legate de buget. În contextul reformelor sistemelor publice de pensii din Europa, se evidențiază faptul că multe țări europene se confruntă cu crize similare.
Populația Europei îmbătrânește, rata natalității este în scădere, iar speranța de viață crește, ceea ce duce la o situație în care tot mai puțini oameni contribuie la sistemele publice, în timp ce numărul pensionarilor crește. Aceste sisteme, de tip „pay-as-you-go”, au fost concepute într-o perioadă cu o demografie diferită și necesită ajustări pentru a reflecta realitatea actuală. Deși discuțiile despre ajustarea vârstei de pensionare generează proteste masive în orașe precum Paris, Madrid sau Bruxelles, alte țări, precum Danemarca, ajustează vârsta de pensionare în funcție de speranța de viață, având deja planificată o creștere la 70 de ani până în 2040.
Reformele pensiilor eșuează adesea din cauza prioritizării politicii în detrimentul economiei. Tranzițiile demografice sunt previzibile, dar eșecul reformelor apare atunci când se confruntă cu stimulente electorale și neîncrederea publicului. Cei doi economiști propun o abordare multidimensională care să abordeze atât cheltuielile, cât și contribuțiile, și să compenseze persoanele afectate de reforme.
Ajustări automate și compensații unice
O soluție ar putea consta în implementarea unor mecanisme de ajustare automată a pensiilor pentru a le adapta la realitățile economice și demografice. Aceste mecanisme ar putea reduce dependența de reformele ad-hoc, care sunt adesea dificile politic. De asemenea, se sugerează compensarea lucrătorilor și pensionarilor afectați de reforme printr-un transfer unic de active lichide de la guvern către gospodării.
Deși guvernele ar trebui să finanțeze aceste compensații, ceea ce ar putea implica emiterea de noi datorii publice, reformele care nu compensează pe cei afectați sunt adesea anulate. Alegătorii în vârstă, care devin din ce în ce mai numeroși, se opun reducerii beneficiilor fără a avea garanții de compensație.
Asigurarea viabilității reformelor pensiilor
Reformele pensiilor trebuie să se bazeze pe cinci elemente esențiale:
- Introducerea unui factor de sustenabilitate care să ajusteze pensiile în funcție de speranța de viață a cohortelor de lucrători.
- Implementarea unei reguli de ajustare automată care să actualizeze drepturile de pensie pentru a asigura sustenabilitatea financiară a sistemului.
- Calcularea pensiilor pe baza contribuțiilor pe întreaga durată a vieții profesionale, nu doar pe ultimii 25 de ani.
- Eliminarea plafoanelor pentru contribuțiile la impozitul pe salarii, dar menținerea pensiilor maxime pentru a asigura o contribuție echitabilă din partea persoanelor cu venituri mari.
- Oferirea unei compensații unice pentru cei care pierd din cauza reformelor, finanțate prin datorie publică.
Aceste măsuri ar contribui la îmbunătățirea sustenabilității financiare a sistemelor de pensii, încurajând economiile private și promovând o viață profesională mai lungă. Anunțarea reformelor cu anticipație ar putea reduce costurile tranziției, oferind gospodăriilor mai mult timp pentru a-și ajusta consumul și economiile.
Totuși, reformele pensiilor vor continua să genereze controverse. Guvernele trebuie să comunice clar aceste măsuri și să anticipeze reacțiile negative ale publicului, subliniind că, fără reforme, creșteri substanțiale ale impozitelor sunt inevitabile. Alternativa ar fi o majorare a taxei medii pe valoarea adăugată cu 9 puncte procentuale în Spania, de la 16% la 25%, pentru a susține sistemul actual pe termen lung. Amânarea deciziilor nepopulare privind pensiile expune politicienii la majorări de impozite și mai nepopulare în viitor.
