O revelație fascinantă în Mexic: „Harta cosmosului” reconstituită într-o așezare mayașă de acum 3.000 de ani
Cercetătorii au descoperit în sud-estul Mexicului un sit mayaș uriaș, vechi de 3.000 de ani, reprezentând „harta universului”. Construcția, numită Aguada Fenix, se întinde pe aproape 9 kilometri și este cea mai veche și mai mare structură cunoscută din lumea mayașă. Analizele arată că monumentul a fost ridicat în jurul anului 1050 î.Hr., printr-un efort colectiv al comunităților locale, fără lideri sau ierarhii sociale.
Forma sa, aliniată după mișcarea soarelui, sugerează o legătură între spațiu, timp și credințele religioase ale celor care au construit-o. Cercetătorii afirmă că acest sit mayaș este de fapt o hartă uriașă, de dimensiunea unui oraș, ce ilustrează „ordinea universului”. Ruinele, aflate în sud-estul Mexicului, reprezintă un cosmogram, o reprezentare a modului în care oamenii antici de acolo înțelegeau cosmosul.
Situl Aguada Fénix este „cea mai veche și mai mare construcție monumentală din zona mayașă” și este mai mare decât multe dintre orașele antice mezoamericane. Deși construcția sa a fost o întreprindere majoră, semnificația sa culturală i-ar fi motivat pe oameni să participe voluntar la ridicarea ei, ceea ce sugerează că muncitorii nu au fost forțați să lucreze. Construirea sitului Aguada Fénix ar fi putut fi o activitate colectivă celebrată de comunitățile antice, similară cu ceea ce a însemnat Stonehenge în Anglia preistorică.
„Evenimentele de construcție și ritualurile colective ar fi putut include mese comune, schimburi de bunuri între diferite grupuri și chiar ocazii de a-și găsi parteneri de viață, toate acestea reprezentând motive suplimentare pentru ca oamenii să se adune”, au scris cercetătorii în cadrul studiului publicat în revista Science Advances.
Cea mai veche arhitectură monumentală din lumea mayașă
Aguada Fénix datează din jurul anului 1050 î.Hr., o perioadă anterioară apariției sistemului de scriere mayaș, astfel că nu există înregistrări scrise despre acest loc. Situl a fost abandonat în jurul anului 700 î.Hr. Cercetătorii l-au investigat între anii 2020 și 2024, folosind atât săpături arheologice, cât și tehnologia lidar (Light Detection and Ranging), o metodă prin care fascicule laser emise de la bordul unei aeronave sunt reflectate de sol și transformate în imagini detaliate ale peisajului.
Analiza lor a arătat că „cosmogramul” a fost creat printr-un sistem de structuri care includ canale, diguri și un baraj. Aceste structuri se intersectează, formând modele în formă de cruce. Dimensiunile sitului, de aproximativ 9 pe 7,5 kilometri, sunt „comparabile sau chiar mai mari decât cele ale orașelor mezoamericane ulterioare”, precum Tikal și Teotihuacan.
În centrul construcției se află o serie de clădiri și platforme mici, pe care arheologii le numesc „grupul E”. Acolo au fost descoperite mai multe depozite îngropate care conțineau obiecte cu semnificație ceremonială, printre care bijuterii din piatră verde ce par să reprezinte un crocodil, o pasăre și, posibil, o femeie care dă naștere, precum și vase ceramice și pigmenți colorați.
Un mic lac din apropiere furniza apă pentru canale, dar arheologii notează că dimensiunea mare a construcției și volumul redus de apă ar fi făcut imposibilă menținerea canalelor pline pentru perioade lungi de timp. De asemenea, nu există dovezi de irigație agricolă, ceea ce sugerează că aceste canale nu au fost folosite pentru cultivarea plantelor. Situl a fost abandonat înainte de a fi complet terminat, iar unele canale au rămas neterminate.
O construcție uriașă fără ierarhie socială
Cercetătorii subliniază că la Aguada Fénix nu au fost găsite semne ale unei ierarhii sociale, spre deosebire de alte situri mayașe ulterioare, precum Tikal sau Copán, care arată o structură socială rigidă. Echipa estimează că peste 1.000 de persoane au participat la construcția monumentului. Probabil „figuri conducătoare, cu abilități specializate și cunoștințe despre observațiile astronomice și calculele calendaristice”, au proiectat uriașul cosmogram.
Cum înțelegeau oamenii universul
În lipsa unor înregistrări scrise, este dificil de interpretat pe deplin semnificația cosmogramului. Totuși, cercetătorul principal, Takeshi Inomata, profesor de arheologie la Universitatea din Arizona, a explicat că structura reflectă mișcarea soarelui. „Oamenii care foloseau acest loc probabil credeau că universul este ordonat după axele nord–sud și est–vest”, a spus Inomata. Axa est–vest „era legată de mișcarea soarelui și, cel mai probabil, și de trecerea timpului”.
El a adăugat că constructorii au orientat Aguada Fénix după o direcție specifică a răsăritului de soare, asociată unui ciclu de 260 de zile, care a devenit ulterior cel mai important calendar ritual pentru mayași și azteci. „Probabil credeau că ordinea spațiului și a timpului erau legate între ele”, a spus el.
Reacțiile experților
Unii specialiști care nu au participat la cercetare au primit concluziile cu prudență. Michael Smith, profesor de arheologie la Arizona State University, a declarat că „este un sit fascinant și important, dar autorii nu au demonstrat că este un ‘cosmogram’”. El a spus că echipa ar trebui să definească exact ce înseamnă un cosmogram și să elaboreze o metodă clară de identificare.
Alți experți au fost mai favorabili concluziilor. David Stuart, profesor de artă și scriere mezoamericană la Universitatea Texas din Austin, a declarat că „aceasta este o descoperire importantă, analizată cu mare atenție și rigoare de Takeshi și echipa sa”. Arlen Chase, antropolog și director al Departamentului de Studii Culturale Comparate de la Universitatea din Houston, a spus că descoperirile din „grupul E” susțin ideile cercetătorilor. Depozitele erau plasate în centrul așezării și formau modele în cruce, care reflectau forma generală a sitului.
Ed Barnhart, directorul Maya Exploration Center, a comentat că „acest raport este extrem de interesant” și a subliniat că „atât cosmogramul, cât și sistemele de canale se numără printre cele mai vechi descoperite vreodată în Mezoamerica.” James Aimers, profesor de antropologie la State University of New York (Geneseo), a adăugat că cel mai important aspect al studiului este ideea că întreaga construcție a fost ridicată colectiv, nu sub conducerea unor lideri puternici. „Această perspectivă este în acord cu noile interpretări care pun accent pe acțiunea colectivă, nu pe ierarhie, în Mezoamerica”, a declarat el.
