Fără lilieci, tequila n-ar mai exista
În deșerturile aride ale Mexicului, viitorul tequilei depinde de liliecii care polenizează florile agavei, planta din care este produsă băutura. Pe măsură ce aceste specii se împuținază, scade și capacitatea agavelor de a se reproduce, punând în pericol o întreagă industrie. Pentru a opri declinul, cercetători și fermieri locali colaborează în proiecte prin care plantează mii de agave și protejează coloniile de lilieci, într-un efort comun de a salva biodiversitatea și producția tradițională de tequila.
Rolul liliecilor în polenizarea agavei
În întinderea Deșertului Chihuahuan, din centrul Mexicului, se ascund peșteri reci și întunecate printre stâncile maronii. Aici, la sfârșitul primăverii, se adună mii de lilieci, majoritatea femele gestante, aflate la începutul unei călătorii de peste 1.600 de kilometri, din sudul Mexicului până în sud-vestul Statelor Unite, unde vor da naștere puilor. În fiecare noapte, zboară ore întregi în căutarea hranei, vizitând plantele pentru a se hrăni cu nectar și, în același timp, răspândind polenul.
Printre plantele lor preferate se numără florile galbene și pufoase ale agavei, care apar o singură dată în viața plantei, după mai multe decenii. Agava are o istorie îndelungată în cultura mexicană, fiind folosită pentru obținerea siropului, frânghiilor sau săpunului, iar sucul plantei este ingredientul principal al tequilei. Totuși, agava sălbatică este tot mai rară. Un studiu realizat pe 168 de specii arată că 42 dintre ele sunt amenințate sau grav periclitate, ceea ce înseamnă mai puțină hrană pentru liliecii care depind de florile lor și, la rândul lor, mai puțini lilieci înseamnă mai puțină polenizare a agavelor.
Inițiativele de restaurare a agavei
Pentru a opri acest cerc vicios, specialiștii colaborează cu comunitățile locale și plantează mii de agave, pentru a hrăni liliecii și a proteja viitorul producției de tequila. O specie de liliac dependentă de agavă (Leptonycteris yerbabuenae) a avut o recuperare spectaculoasă în ultimele decenii: de la o mie de exemplare în 1988 la aproximativ 200.000 astăzi. Alte specii, însă, nu au fost la fel de norocoase. Populația speciei de liliac mare cu guler (Leptonycteris nivalis) a scăzut cu aproximativ 50% în ultimele două decenii și este considerată pe cale de dispariție. O altă specie, liliacul cu limbă lungă mexican (Choeronycteris mexicana), este aproape amenințată.
Biologul Marco Antonio Reyes Guerra, de la Universitatea Națională Autonomă din Mexic, coordonează proiectul „Bat Friendly”, care colaborează cu fermierii pentru a promova cultivarea agavelor în mod sustenabil, în beneficiul liliecilor. El explică că multe dintre amenințările la adresa acestor animale sunt cauzate de activitatea umană, precum deranjarea peșterilor și defrișarea pădurilor uscate.
Interdependența dintre lilieci și agave
Liliecii și agavele au evoluat împreună timp de milioane de ani. Cu limbile și boturile lor alungite, liliecii pot ajunge în florile conice ale agavei pentru a se hrăni, purtând polenul pe față și pe blană. Fără lilieci, agavele probabil nu ar mai produce semințe, deoarece fiecare plantă înflorește și se reproduce o singură dată în viață. Fără intervenție și în contextul schimbărilor climatice, oamenii de știință estimează că până în 2050 speciile amenințate de lilieci vor avea cu 75% mai puțin acces la nectarul de agavă.
Pentru ca eforturile de conservare să funcționeze, agavele trebuie lăsate să crească până la maturitate și să înflorească. Fermierii care cultivă agavă pentru tequila taie adesea tulpina florii pentru a obține o „inimă” (piña) mai mare, ceea ce împiedică planta să se reproducă prin polenizare. Acest lucru reduce diversitatea genetică, făcând specia mai vulnerabilă la secetă, boli și dăunători.
Impactul asupra industriei tequilei
„Este un risc important pentru industria agavei și a mezcalului”, avertizează Reyes Guerra. „Fără lilieci, tequila și mezcalul nici nu ar exista”, a mai spus el. De la lansarea inițiativei de restaurare a agavei în 2018, echipa și comunitățile locale au plantat peste 180.000 de agave native, iar alte 150.000 cresc din semințe în pepiniere din Texas, Arizona, New Mexico și din mai multe regiuni ale Mexicului.
Proiectul „Bat Friendly” contribuie la creșterea numărului de flori galbene de agavă în sud-vestul Mexicului. Fermierii implicați permit ca cel puțin 5% dintre plantele lor să ajungă la maturitate și să înflorească, astfel încât liliecii migratori să se poată hrăni. Băuturile produse în aceste ferme primesc eticheta „Bat Friendly”, iar până acum au fost realizate peste 300.000 de sticle de tequila și mezcal sustenabile.
Colaborarea cu comunitățile locale
În Mexic, 53% din terenuri sunt deținute de comunități, ceea ce înseamnă că orice acțiune de conservare trebuie să implice populația locală. „De la început, am înțeles că trebuie să lucrăm împreună cu comunitățile și să răspundem atât nevoilor oamenilor, cât și celor ale liliecilor”, spune Ana Ibarra, biolog specializat în lilieci și director regional la BCI.
Primul pas a fost schimbarea percepției despre lilieci. Mulți localnici îi confundă cu liliecii vampiri, care pot transmite rabia, și, din teamă, au incendiat peșteri. Programele de educație organizate de BCI au contribuit la protejarea liliecilor, iar localnicii au ajuns să înțeleagă beneficiile acestora pentru ecosistem.
Proiectul „Bat Friendly” și rezultatele sale
În prezent, șase colonii importante de lilieci cu bot lung mexican sunt protejate de comunitățile locale, iar programul educațional al inițiativei a ajuns la peste 1,5 milioane de oameni. Reyes Guerra consideră că succesul începe de la nivel local. „Nu poți face conservare fără implicarea oamenilor din zonă”, afirmă el.
Cercetătorii au început să observe o creștere a numărului de pui de lilieci. Deși nu este o explozie, este o creștere constantă. Leyequien a observat și ea schimbări vizibile în peisaj, cu terenuri mai verzi și o faună mai bogată.
Restaurarea agavelor este doar începutul reconstrucției unui ecosistem sănătos, în care pot prospera atât plantele, cât și liliecii. „Grija față de lilieci este benefică pentru oameni și pentru mediu. Totul este interconectat”, conchide Leyequien.
