Cercetătorii dezvoltă un tratament inovator pentru a stopa progresia bolii la pacienții oncologici
Cercetătorul Tobias Janowitz, finanțat de Cancer Research UK, explorează căi biologice care ar putea stimula apetitul, atât pentru alimente, cât și pentru viață, și ar putea ajuta pacienții cu cancer să trăiască mai mult. Janowitz, biochimist la Laboratorul Cold Spring Harbour din SUA, a observat, în timpul experienței personale cu mama sa, că aceasta a început să renunțe la activitățile care îi aduceau bucurie și, în special, la mâncare, afirmând că „corpul meu este epuizat și nu mai am chef de viață”.
Janowitz nu consideră această degradare ca fiind o consecință inevitabilă a bolii, ci cercetează modalități prin care apatia poate fi tratată pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a spori durata de viață a pacienților. Spre deosebire de medicamentele precum Ozempic, care suprimă pofta de mâncare, Janowitz face parte dintr-un proiect de cercetare care analizează căile biologice ce pot stimula apetitul. „De fapt, ne dorim inversul acestor medicamente”, explică el.
Cașexia, o afecțiune adesea observată la pacienții cu cancer, nu este exclusiv legată de cancer; aceasta a fost întâlnită și la pacienții cu SIDA și tuberculoză. Janowitz subliniază că, deși mulți consideră că aceasta este o parte inevitabilă a bolii, la fel ca durerea, ea poate și trebuie să fie controlată, deoarece reprezintă o cauză reală de deces.
Finanțarea primit de Janowitz și echipa sa prin inițiativa Cancer Grand Challenge vizează investigarea cauzelor și tratamentului cașexiei, cu scopul de a crește conștientizarea acestei afecțiuni. „Cred că oncologii și alți medici nu apreciază suficient că este o adevărată cauză potențială de deces”, afirmă el.
Janowitz compară experiența cașexiei cu o gripă severă, când oamenii se simt apatici și își pierd apetitul. El sugerează că această apatie ar putea fi un mecanism evolutiv menit să împiedice răspândirea bolilor infecțioase, dar devine problematică în cazul cancerului, unde cauza nu este eliminată.
Cercetătorii au identificat o proteină imună, interleukină-6, care pare să joace un rol în transmiterea semnalelor către creier, determinând comportamentul apatic. Prin intervenția asupra acestui aspect, există posibilitatea de a ameliora suferința pacienților, similar cu modul în care sunt tratate durerile. Janowitz speră ca prin aceste intervenții să se poată prelungi supraviețuirea pacienților și să le ofere acestora mai multă putere în lupta împotriva cancerului.
„Cu chimioterapie poți ucide orice tumoare, dar provocarea este să nu ucizi organismul — să ții pacientul în viață”, concluzionează Janowitz, subliniind că majoritatea terapiilor împotriva cancerului îi fac pe pacienți să se simtă mai rău, ceea ce contravine scopului final al tratamentului.
