Cum a revoluționat Trump arta negocierilor pentru a obține un armistițiu între Hamas și Israel
Anunțul președintelui Trump că a pus capăt războiului de doi ani din Gaza s-a bazat pe o strategie neortodoxă, aceea de a declara mai întâi victoria și de a-i obliga pe ceilalți să completeze detaliile pentru a o transforma în realitate. Trump a răsturnat metoda tradițională de soluționare a crizelor internaționale, în care diplomații lucrează în culise pentru a aplana diferențele dintre părțile beligerante, înainte ca liderii mondiali să intervină și să anunțe un acord.
În timp ce mediatorii studiau hărțile și listele de prizonieri în stațiunea egipteană Sharm El Sheikh, Trump a semnalat că va zbura în regiune pentru a marca un acord care era încă neterminat. Strategia sa este că nimeni, inclusiv extremiștii de ambele părți ale conflictului, nu îi va spune nu, iar profesioniștii vor rezolva problema. „Am pus capăt războiului din Gaza”, a declarat Trump, felicitându-i pe trimisul special Steve Witkoff, secretarul de stat Marco Rubio și ginerele său, Jared Kushner, pentru rolul lor.
Cu toate acestea, chiar și în timp ce Trump sărbătorea victoria, echipele tehnice încă încercau să rezolve detaliile multor probleme importante care au dus la eșecul rundelor anterioare de negocieri. Oficialii Hamas avertizau negociatorii din Sharm El Sheikh că ar putea renunța la negocieri dacă cererile cheie nu vor fi îndeplinite, cum ar fi liniile exacte de retragere a trupelor israeliene și o listă a prizonierilor palestinieni care să fie eliberați în schimbul ostaticilor israelieni.
Negociatorii americani din Egipt au concluzionat că acordul era „suficient de aproape” pentru ca Trump să îl anunțe, dar a doua zi aceștia erau încă concentrați pe finalizarea detaliilor. „Există încă… multe moduri în care acest lucru poate merge prost”, a declarat un înalt oficial american. La Paris, miniștrii de externe europeni și arabi s-au întâlnit pentru a discuta punerea în aplicare a planului, fără participarea lui Rubio, care și-a anulat brusc călătoria.
Campania publică de presiune a lui Trump a creat un sentiment de inevitabilitate, a declarat Daniel Kurtzer, fost ambasador al SUA în Israel și Egipt. „Cine vrea să fie partea care îl împiedică să anunțe de la tribuna Knessetului că merită un premiu pentru pace?”, a spus el. Deși pariul său ar fi putut funcționa pentru a asigura prima fază a acordului, diplomații spun că Trump va întâmpina dificultăți mult mai mari în a-și folosi influența pentru a promova următoarele faze, care includ dezarmarea Hamas și introducerea unei forțe multinaționale de menținere a păcii în Gaza.
Aceste probleme s-au dovedit atât de dificile încât negociatorii din Egipt au decis să nu le abordeze săptămâna aceasta. „Nu mai este prima fază și obiectivul, este deja un ‘touchdown’, chiar dacă mingea nu a trecut linia”, a spus Khaled Elgindy, fost consilier al conducerii palestiniene. „Ideea de a devansa negociatorii și de a-i forța să accepte, cred, a funcționat până acum”.
Cheia acordului a fost presiunea directă exercitată de Trump asupra prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu, care era reticent în a pune capăt războiului. Oficialii americani au făcut aluzie la unele tactici mai dure în culise. „Președintele a avut câteva convorbiri telefonice și întâlniri extraordinare, care au necesitat un grad ridicat de intensitate și angajament”, a spus Rubio.
Aaron David Miller, fost negociator pentru Orientul Mijlociu, a afirmat că Trump a reușit să forțeze un prim-ministru israelian să accepte o propunere de pace americană, ceea ce nu s-a mai întâmplat înainte. Netanyahu s-a întâlnit cu Trump la Casa Albă luna trecută, iar atacul Israelului asupra liderilor Hamas din Qatar a stârnit furia arabă și un consens că Netanyahu a mers prea departe.
În această situație, Trump i-a spus lui Netanyahu că trebuie să accepte acordul, iar Qatarul, Egiptul și Turcia au presat Hamas să facă același lucru. „Netanyahu era blocat, iar Hamas era blocat”, a declarat Gershon Baskin, un negociator israelian implicat în discuțiile anterioare.
Oficialii americani au atribuit rapiditatea efortului final întâlnirii lui Trump cu oficialii arabi în marja Adunării Generale a Națiunilor Unite, unde Trump le-a spus că era pregătit să impună limite lui Netanyahu. Câteva zile mai târziu, Trump a declarat că nu îi va permite lui Netanyahu să anexeze Cisiordania. „Nu se va întâmpla”, a declarat Trump reporterilor, provocând șoc în rândul dreptei israeliene.
Trump, care a preferat întotdeauna negociatorii în detrimentul tehnocraților, s-a bazat pe Witkoff și pe Kushner pentru a ocoli canalele diplomatice tradiționale. Abordarea lor a rupt tiparul negocierilor tradiționale din Orientul Mijlociu, care erau lungi și axate pe detalii. În schimb, stilul lor semăna cu o afacere cu miză mare – punând o ofertă pe masă, semnalând disponibilitatea de a pleca și așteptând ca cealaltă parte „să tremure de frică și să spună da”.
La sfârșitul lunii septembrie, după ce negocierile dintre Israel și Hamas au stagnat, Trump a anunțat un plan amplu în 20 de puncte pentru eliberarea ostaticilor și încetarea definitivă a războiului din Gaza. Când Hamas a răspuns cu un „da, dar”, Trump l-a surprins pe Netanyahu acceptând acest răspuns, stabilind negociările de săptămâna aceasta în Egipt.
Trump nu este primul președinte care încearcă să negocieze un acord. Anul trecut, președintele Joe Biden a propus un acord de încetare a focului, dar negocierile s-au împotmolit. De data aceasta, Trump a dus tactica cu câțiva pași mai departe, folosind anunțul în sine ca pârghie. „Dacă ar fi așteptat ca toate detaliile să fie negociate, ar fi putut dura săptămâni, chiar luni și s-ar fi putut termina cu nimic”, a spus Daniel Shek, fost ambasador israelian. În schimb, Trump „a anunțat rezultatul și a spus «acum este rândul vostru să stabiliți detaliile»”.
