Transformarea câmpului de bătălie: Impactul dronelor asupra conflictului din Ucraina și strategia de apărare a Occidentului
Recentele incursiuni ale dronelor rusești în Polonia și România au declanșat alarma în Europa, fiind percepute de Bruxelles ca un semnal politic al intenției Moscovei de a escalada conflictul. Acest episod a evidențiat, de asemenea, dezavantajul tehnologic al Occidentului. Din cele aproximativ 20 de drone rusești Gerbera care au trecut granița cu Polonia, 15-17 nu au fost interceptate, prăbușindu-se din cer după ce au epuizat combustibilul. Cele câteva care au fost doborâte au costat NATO foarte scump, fiind înlocuite cu rachete aer-aer AMRAAM, mult mai costisitoare decât dronele în sine.
Mulți analiști militari, după ani de observații ale conflictului ruso-ucrainean, consideră că dronele au declanșat o revoluție ireversibilă în domeniul războiului, modificând drastic tacticile și strategiile. Cu toate acestea, există și voci care susțin că dominația dronelor este mai puțin o revoluție și mai mult un mozaic de improvizații care maschează slăbiciunile ambelor armate. Aceste voci avertizează că Occidentul nu trebuie să se alinieze Rusiei și Chinei prin producerea de milioane de drone, ci să învețe cum să le combată.
Ce este „revoluția dronelor”?
Estimările ucrainene sugerează că, în 2025, peste 70% din pierderile de pe câmpul de luptă de ambele părți vor fi cauzate de drone. Aceasta ilustrează „revoluția UAV” care are loc în acest război. Dronele au înlocuit nu doar alte tipuri de arme, ci au remodelat și tacticile, arta operațională și strategia. Ruslan Pukhov, membru al Consiliului Public al Ministerului Apărării din Rusia, subliniază că dronele și senzorii lor sunt vârful unui sistem de comunicații care transmite în timp real informații către comandanți, eliminând „ceața războiului” tradițională.
În prezent, este imposibil să se concentreze forțe și echipamente pe câmpul de luptă, iar trupele trebuie să fie ascunse și dispersate. Pukhov susține că, odată integrate cu inteligența artificială și comunicațiile prin satelit, dronele vor putea lovi ținte aproape instantaneu. Aceasta a dus deja la o realitate în care orice țintă detectată poate fi distrusă imediat.
Luptele pe frontul ucrainean au evoluat, fiind purtate adesea de grupuri mici de soldați care se strecoară în spatele liniilor inamice. Dronele au devenit esențiale pentru menținerea liniilor de aprovizionare și acoperirea câmpului de luptă, distrugând orice se mișcă pe o adâncime de 10-15 kilometri.
Provocările actuale în utilizarea dronelor
Cu toate acestea, realitatea conflictului nu corespunde cu „revoluția ireversibilă” descrisă de unii. Ambele armate rămân extrem de slabe în afară de utilizarea dronelor. Forțele aerospatiale ruse dispun de doar câteva sute de avioane moderne, iar utilizarea acestora este semnificativ inferioară celei a aviației coaliției occidentale din trecut. Apărarea aeriană ucraineană nu a fost niciodată complet suprimată, iar avioanele rusești operează de la distanțe mari, lansând bombe planante și rachete.
Ucraina, pe de altă parte, are un arsenal aerian redus, cu moins de 30 de avioane moderne și un total de aproximativ o sută de avioane, inclusiv cele din era sovietică. Pierderile în luptă și uzura au afectat grav capacitatea sa de apărare aeriană, limitându-le piloților manevrele.
Ambele părți afirmă că produc milioane de drone anual, dar eficiența acestora rămâne discutabilă, cu estimări sugerând că mai puțin de 10% dintre drone își ating țintele. Există o dependență crescută de operatorii de drone, iar revoluția inteligenței artificiale nu a dus încă la crearea unor drone complet autonome.
Reacția NATO și viitorul dronelor
NATO se confruntă cu provocări în ceea ce privește utilizarea dronelor, fiind în urma Ucrainei și Rusiei. Deși țările occidentale ar putea produce milioane de drone, experții militari susțin că acestea nu au modificat fundamental echilibrul de putere. Justin Bronk, expert în aviație de luptă, afirmă că nici Ucraina, nici Rusia nu au demonstrat că utilizarea pe scară largă a dronelor poate duce la o victorie militară.
În absența participării SUA, aliații europeni ar putea avea dificultăți în a suprima apărarea aeriană a Rusiei. De asemenea, NATO nu a dezvoltat încă un sistem robust pentru a contracara dronele rusești, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate.
Armatele occidentale au ocazia de a învăța din greșelile făcute de Ucraina și Rusia, având posibilitatea de a testa soluții pentru combaterea dronelor pe câmpul de luptă. Departamentul Apărării al SUA a dat instrucțiuni pentru a obține „dominația electromagnetică și aeriană” până în 2027, inclusiv prin dezvoltarea unor noi flote de drone.
Apărarea împotriva dronelor trebuie să fie stratificată și adaptabilă. În prezent, măsurile disponibile sunt fie prototipuri experimentale, fie muniții costisitoare. Provocarea birocratică din Occident poate împiedica implementarea rapidă a sistemelor eficiente de combatere a dronelor.
Concluzie
Această „revoluție a dronelor” poate fi mai corect descrisă ca o democratizare a tehnologiei. Capacitățile care anterior erau restricționate la cele mai avansate armate sunt acum accesibile pe scară largă. Tipurile de drone, contramăsurile și tacticile vor continua să evolueze, iar utilizarea lor nu va opri dezvoltarea altor tehnologii și concepte militare.
