Atracția puterii: De ce Lukașenko își întinde plasa în Occident
Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, caută să depășească blocajul diplomatic cauzat de susținerea Rusiei în războiul cu Ucraina, îndreptându-se cu prudență spre Occident. Conform unor surse, Lukașenko a fost primit la palatul prezidențial din Minsk de o delegație americană, care i-a oferit o pereche de butoni în formă de Casă Albă, un cadou personal de la Donald Trump.
De când Trump a preluat mandatul, Lukașenko, care conduce Belarusul din 1994, a început să își reia relațiile diplomatice, întâlnindu-se regulat cu oficiali americani și având chiar o convorbire telefonică cu președintele SUA, care a propus o întâlnire directă. În Washington, Lukașenko este văzut ca un potențial mediator în discuțiile cu Vladimir Putin pentru a pune capăt războiului din Ucraina.
Keith Kellogg, emisarul lui Trump pentru Ucraina, a subliniat importanța punctului de vedere al lui Lukașenko în privința liderului rus. Între timp, surse diplomatice europene au indicat că la Bruxelles se discută despre eficiența politicii UE de izolare a Belarusului și despre posibila oferire a unei căi de ieșire lui Lukașenko din umbra Moscovei. Belarusul a dat semnale de deschidere la discuții, conform acestor surse.
De-a lungul celor trei decenii de domnie, Lukașenko – adesea numit ultimul dictator al Europei – a navigat între Moscova și Occident, bazându-se pe resursele energetice rusești pentru a menține economia pe linia de plutire. Deși a promis reforme democratice, acestea nu s-au materializat. „Există un mit persistent conform căruia Lukașenko este fericit să fie vasal al Moscovei. În realitate, el caută mereu modalități de a-și lărgi opțiunile”, a afirmat un oficial european.
Alegerile prezidențiale falsificate din 2020 și represiunea ulterioară au deteriorat relațiile cu Europa și SUA, iar Lukașenko a devenit tot mai dependent de Moscova. „Lukașenko este dependent: drogul lui este puterea. Va face și va vinde orice pentru încă o doză”, a spus Serghei Spariș, un activist recent eliberat din închisoare, adăugând că „pentru a rămâne la putere, a vândut Belarusul Rusiei”.
Rusia a intervenit cu împrumuturi și energii la preț redus, consolidând poziția lui Lukașenko. Când Putin a lansat invazia asupra Ucrainei în 2022, relația s-a întărit, Belarusul devenind un punct de plecare pentru trupele rusești. Minskul și Moscova au semnat un pact de securitate, iar Lukașenko a acceptat să găzduiască arme nucleare rusești, deși a refuzat să își angajeze trupele în război, conștient de popularitatea scăzută a acestei decizii.
În fața presiunii economice crescânde, Lukașenko a început să oscileze între Putin și Occident. Recent, el a invitat militari americani să observe exerciții militare și a susținut că forțele belaruse au interceptat drone rusești care se îndreptau spre Polonia. Analiștii afirmă că această deschidere este o mișcare logică pentru Lukașenko, având în vedere nevoia sa de a-și menține suveranitatea și sprijinul Rusiei. „Dictatorilor nu le place să fie dependenți de prieteni. El a avut întotdeauna instinctul de a se distanța de Moscova”, a declarat Artyom Shaybrin, cercetător la Centrul Carnegie Rusia Eurasia.
Lukașenko se teme că, deși un acord de pace între Rusia și Ucraina pare îndepărtat, Belarusul ar putea fi exclus de la ridicarea sancțiunilor. Deschiderea sa a dus la progrese modeste: după eliberarea deținuților politici, SUA au anunțat o relaxare parțială a sancțiunilor asupra companiei aeriene naționale Belavia, marcând prima relaxare din ultimii ani.
„Sancțiunile au fost ridicate, deși doar pentru o companie, dar simbolismul contează. Deschide o cale de negocieri, iar Lukașenko are lucruri de negociat”, a spus Shaybrin. Washingtonul consideră, de asemenea, că este util un canal suplimentar de discuții cu Putin, având în vedere că Lukașenko este unul dintre puținii care au avut de-a face cu Moscova timp de 30 de ani. Totuși, Shaybrin a avertizat că Lukașenko nu poate fi considerat un arbitru independent, subliniind că loialitatea sa rămâne față de Moscova.
