Decolonizarea Rusiei: O privire asupra semnificației și importanței sale în contextul actual
În fața Adunării Naționale a Franței, liderul opoziției ruse, Vladimir Kara-Murza, a discutat despre dificultățile psihologice cu care se confruntă etnicii ruși în a ucide ucraineni, invocând asemănările culturale, lingvistice și istorice dintre cele două popoare. Aceste comentarii, adresate în contextul mișcării de decolonizare a Rusiei, care vizează autodeterminarea minorităților etnice, au generat controverse și critici din partea ucrainenilor și a reprezentanților minorităților etnice din Rusia.
Decolonizarea este văzută de susținători ca o oportunitate de a confrunta moștenirea imperială a Rusiei, în timp ce criticii o consideră o amenințare la adresa suveranității Federației Ruse. Activista Alexandra Garmajapova a subliniat că decolonizarea implică desprinderea de gândirea imperială și recunoașterea legăturilor dintre rasismul sistemic și războiul Rusiei în Ucraina.
Mișcarea de decolonizare, conform istoricului Botakoz Kassîmbekova, implică o despărțire de structurile și identitatea imperială a Rusiei, încurajând autodeterminarea națională a minorităților etnice. Aceasta nu se limitează la dreptul de a vorbi propria limbă, ci se extinde la decizia privind structurile politice și viitorul comunităților respective. Tensiunile dintre elita conducătoare a Rusiei și comunitățile de la periferie au o istorie îndelungată, iar decolonizarea este văzută ca o necesitate de democratizare.
Rusia este o țară diversă, cu peste 190 de grupuri etnice, dar multe dintre acestea se confruntă cu rasismul sistemic. Republicile din Rusia, care ar trebui să ofere autonomie, sunt adesea subordonate Moscovei, iar guvernul a adoptat măsuri pentru a diminua autonomia acestora. De exemplu, amendamentele la legile educației din 2018 au făcut ca predarea limbilor non-ruse să fie opțională.
În 2022, Republica Tatarstan a votat pentru modificări constituționale care au eliminat titlul de „președinte” pentru liderii săi, evidențiind controlul centralizat de la Moscova. Constituția federală a Rusiei interzice separarea republicilor, iar încercările anterioare de a se separa au dus la violențe, cum ar fi războaiele din Cecenia.
Opoziția rusă din exil, inclusiv lideri precum Iulia Navalnaia, a evitat în general să abordeze nemulțumirile legate de decolonizare, considerând această mișcare o amenințare la adresa integrității Federației Ruse. Navalnaia a afirmat că cei care solicită decolonizarea nu pot explica cum ar trebui să se desfășoare acest proces.
În contrast, Ilia Iașin, eliberat din detenție în 2024, a recunoscut necesitatea unui nou tratat federal care să includă dreptul la secesiune, subliniind că Moscova ar trebui să împartă puterea cu republicile. De asemenea, a cerut o constituție care să definească clar drepturile regiunilor de a părăsi federația.
Minoritatea buriată, una dintre cele mai afectate, militează pentru decolonizare, recunoscând impactul rusificării asupra identității lor culturale. Garmajapova, cofondatoare a Fundației Free Buryatia, care se opune războiului, a subliniat că discriminarea și politicile de ștergere a identității culturale au dus la o dependență economică și politică față de Moscova.
Fundația a fost clasificată de guvernul rus drept „agent străin” și „extremistă”, iar Garmajapova a fost condamnată în contumacie pentru activitățile sale. Aceasta a evidențiat că, deși provocările sunt mari, creșterea notorietății organizației a ajutat la promovarea cauzei lor.
Discuțiile despre decolonizare sunt esențiale într-un moment în care Moscova exploatează regiunile sărace pentru a susține efortul de război. Garmajapova a subliniat că nu doar limba, ci și conștiința locală a fost afectată de rusificare, iar mulți buriati se percep ca parte a „Mării Rusii”.
În concluzie, decolonizarea Rusiei este o mișcare complexă, cu rădăcini adânci în istoria imperială și colonială, care se confruntă cu provocări majore din partea opoziției ruse și a autorităților. Este esențial ca voci din minoritățile etnice să fie ascultate și căutările pentru autodeterminare să fie sprijinite, pentru a construi o Rusie mai democratică și mai echitabilă.
