Dilema NATO: când ar trebui să intervenim pentru a distruge o dronă rusească?
Pe măsură ce aeronavele invadează spațiul aerian aliate, statele din prima linie solicită măsuri mai dure, în timp ce altele se tem că o mișcare greșită ar putea declanșa „Al Treilea Război Mondial”. Aceasta este tema centrală a unei analize care discută despre principiul ambiguității strategice de care Alianța Nord-Atlantică se folosește în pozițiile sale oficiale și despre ghidurile, păstrate secrete, referitoare la reacțiile la incursiunile avioanelor sau dronelor rusești.
Într-o vineri seară, câteva avioane rapide rusești intră în spațiul aerian al unui stat NATO din prima linie, având transponderele oprite. În loc să zboare paralel cu granița și apoi să se retragă, ele fac o întoarcere bruscă spre interior, aparent îndreptându-se spre o instalație militară. Comandantul suprem al forțelor armate ale statului NATO are la dispoziție doar un minut pentru a decide dacă să alunge aeronavele cu avioane de interceptare sau să le doboare. Aceasta este acum o dezbatere centrală în cadrul alianței, în contextul unei serii de operațiuni aeriene provocatoare deasupra teritoriului NATO, inclusiv incursiuni cu aproximativ 20 de drone în Polonia și trei avioane de luptă MiG-31 în spațiul aerian estonian.
Remarcile președintelui Trump, care a afirmat că NATO ar trebui să răspundă cu forța, au amplificat discuțiile. Dilema intervenției nu este nouă, avioanele de luptă rusești zburând în jurul flancului estic al NATO în ultimele luni, dar intensificarea acțiunilor recente, inclusiv dronele care au perturbat traficul aerian deasupra Copenhagăi și Oslo, a generat o presiune suplimentară.
Poziția oficială a NATO este deliberat vagă, conform unui principiu cunoscut sub numele de ambiguitate strategică. Există ghiduri specifice referitoare la reacțiile la incursiunile avioanelor sau dronelor rusești, dar acestea sunt strict secrete pentru a împiedica regimul Putin să exploateze regulile de angajare. Mark Rutte, secretarul general al alianței, a afirmat că deciziile se bazează pe detalii din informațiile disponibile, cum ar fi intenția, armamentul și riscul potențial pentru forțele aliate, civili sau infrastructură.
Unii lideri militari susțin că NATO ar trebui să se abțină de la a urmări Rusia pe „scara escaladării”. Boris Pistorius, ministrul german al Apărării, a declarat că nu vede motive pentru a „mușca momeala” provocărilor lui Putin, îndemnând la acțiuni cu sobrietate și fără alarmism. Germania a detectat activități suspecte ale dronelor deasupra bazelor militare, iar forțele armate germane desfășoară exerciții care simulează atacuri inamice.
Generalul Janne Jaakkola, șeful forțelor armate finlandeze, a avertizat împotriva doborârii avioanelor rusești fără o evaluare adecvată a amenințării. Criticii susțin că Rusia va continua provocările până când va întâmpina rezistență. Gabrielius Landsbergis, fostul ministru de externe al Lituaniei, a subliniat că un eșec de a trasa o linie roșie clară va conduce la și mai multe incursiuni.
Polonia a declarat că este dispusă să doboare orice avion militar rus care intră în spațiul său aerian, iar Suedia a sugerat că ar lua în considerare același lucru. Parlamentul lituanian a acordat forțelor armate puterea de a ataca dronele străine. Alte state, precum Danemarca și Estonia, iau în considerare legislații similare.
Există și alte modalități de a transmite un avertisment, inclusiv atacuri cibernetice „preventive” asupra țintelor rusești. Locotenent-colonelul Christof Kühn a declarat că NATO poate ridica mâna pentru a solicita acțiuni. Aceasta ar putea fi o opțiune mai atractivă decât doborârea avioanelor rusești, dar este greu de imaginat că un singur membru NATO ar lua unilateral o astfel de măsură fără sprijinul neechivoc al restului alianței.
Statele din prima linie observă cum Trump a evitat să răspundă când a fost întrebat dacă America ar susține o astfel de măsură. În plus, nu toate statele NATO au resursele necesare pentru a doborî drone și avioane de luptă pe cont propriu, iar unele se bazează pe avioane aliate sau baterii de apărare aeriană.
