Atunci când lentilele progresive își pierd eficiența
Vederea încețoșată, dificultățile la citit și percepția dificilă a distanței sunt simptome frecvente asociate ambliopiei, o tulburare oftalmologică care afectează dezvoltarea vederii. Aceasta poate apărea în copilărie, dar poate afecta și adulții. În anumite cazuri, atunci când ambliopia este însoțită de dificultăți cu vederea la distanță și de aproape, ochelarii progresivi pot să nu ofere soluția necesară.
Ambliopia, cunoscută popular sub denumirea de „ochi leneș”, apare atunci când unul dintre ochi nu se dezvoltă corespunzător pentru a asigura o vedere normală, chiar și cu cele mai bune opțiuni de corecție. Cele mai frecvente cauze ale ambliopiei includ strabismul, diferențele de refracție dintre cei doi ochi, cataracta congenitală și alte probleme oftalmologice.
Diagnosticul ambliopiei este adesea realizat doar în urma unui control oftalmologic, deoarece aceasta poate fi asimptomatică. Ideal ar fi ca examinarea oftalmologică să aibă loc în perioada de dezvoltare a ochilor, între 3 și 5 ani, când șansele de corecție a vederii sunt cele mai mari. După vârsta de 6 sau 7 ani, plasticitatea dezvoltării oculare scade, iar corectarea defectelor de vedere devine mai dificilă la adulți.
Cu toate acestea, în anumite situații, pacienții adulți pot beneficia de lentile personalizate. De exemplu, dacă un pacient are ambliopie și miopie, corecția vederii poate fi realizată prin chirurgie refractivă cu laser, deși acest tip de corecție nu este întotdeauna eficient, iar miopia poate continua să progreseze ulterior.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, poate apărea și prezbiopia, un defect al vederii de aproape, cauzat de scăderea capacității de acomodare a ochiului. Atât miopia, cât și prezbiopia necesită soluții de corecție adaptate fiecărui pacient. În cazul persoanelor cu ambliopie, ochelarii progresivi pot provoca disconfort, deoarece necesită un echilibru perfect între dioptriile celor doi ochi.
Persoanele cu ochi leneș tind să-și concentreze vederea mai mult cu ochiul care funcționează mai bine. Totuși, lentilele progresive funcționează optim doar atunci când ambii ochi colaborează pentru a se adapta la diferitele zone ale lentilelor (distanță, intermediar, aproape). Dacă un ochi este mai puțin activ, creierul poate avea dificultăți în interpretarea imaginilor.
Utilizarea lentilelor progresive necesită o perioadă de adaptare, în care pacientul trebuie să învețe să miște capul, nu doar ochii, pentru a focaliza obiectele la diferite distanțe. Această tranziție poate fi mai dificilă pentru persoanele cu ambliopie, provocând distorsionarea sau încețoșarea vederii, precum și instabilitate vizuală. Din aceste motive, soluțiile de corecție mai simple, cum ar fi ochelarii tradiționali cu lentile bifocale sau ochelarii speciali pentru citit, pot fi preferabile în cazul acestora.
