95% dintre românii care afirmă că doresc să lucreze nu își caută locuri de muncă
Un sfert de milion de români fără ocupație nu își caută locuri de muncă și nici nu ar fi dispuși să înceapă lucrul imediat, chiar dacă ar primi o ofertă neașteptată. Conform datelor recente de la Institutul de Statistică, procentul celor fără ocupație care susțin că ar munci, dar care nu fac niciun efort pentru a realiza acest lucru, a crescut cu 10% în ultimul an. În total, 6 milioane de români apți de muncă nu lucrează.
250 de mii de români s-ar angaja, dar nu se grăbesc. De exemplu, un bărbat dintr-un sat aflat la 30 de kilometri de Iași afirmă că ar munci, dar nu pe salariul minim pe economie: „Eu am familie de întreținut, mai degrabă îmi convine să mă duc la unul la altul.” Acesta lucrează cu ziua, câștigând aproximativ 2,5 milioane lei vechi, ceea ce înseamnă că, în două săptămâni, reușește să câștige salariul minim pe economie.
Acesta continuă: „Încă avem copii mici care trebuie să-i ducem la școală, să-i aducem. Să crească copiii și după aia mergem și la serviciu, că trebuie.”
Un alt aspect menționat este că locurile de muncă există, însă angajările sunt adesea temporare: „Te angajează, o săptămână, două, merge și cealaltă săptămână nu mai poți merge, te dă afară, fără bani, fără nimic.”
Ciprian Iftimoaei, sociolog, afirmă că în ultimii ani a avut loc o devalorizare a muncii corecte, cinstite și disciplinate. În prezent, în România, verbul existențial este „a te descurca”, nu „a munci”.
Ionela, o altă română care a reușit să se angajeze, povestește că a găsit un loc de muncă în oraș acum două luni, după 20 de ani de la terminarea școlii: „Eu am găsit. Dacă vrei să muncești, da, găsești. E greu cu banii, trebuie bani.”
Statisticile oficiale arată că 95% dintre românii care spun că vor să muncească nu caută oferte de angajare, iar 5% dintre ei susțin că, chiar și în cazul unei oferte neașteptate, nu ar fi dispuși să înceapă lucrul imediat.
