34 de ani de la alegerea Ucrainei pentru pace: ce s-ar întâmpla dacă ar opta din nou pentru armamentul nuclear?
Acum 34 de ani, Ucraina a făcut o alegere istorică — a renunțat la armele nucleare, deși avea al treilea arsenal ca putere din lume. Atunci, această decizie a fost percepută ca un simbol al păcii și al încrederii în garanțiile internaționale. Însă, în contextul agresiunii continue din partea Rusiei, se discută tot mai mult despre costurile acestei renunțări. Publicația Focus analizează posibilitatea ca Ucraina să își refacă potențialul nuclear, cerințele necesare pentru aceasta și consecințele posibile pentru stat.
Pe 24 octombrie, se împlinesc 34 de ani de când Consiliul Suprem al RSS a adoptat Rezoluția „Despre statutul fără arme nucleare al Ucrainei”. Acest act a devenit nu doar o declarație de intenții, ci și un pas strategic în contextul geopolitic complex al destrămării URSS. Conform rezoluției, Ucraina este declarată stat fără arme nucleare, asumându-și obligația de a nu produce, achiziționa și amplasa arme nucleare pe teritoriul său, transferând toate armele nucleare pentru demontare și distrugere sub control internațional, și aderând la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare ca stat fără arme nucleare.
Capacitatea Ucrainei de a produce arme nucleare
Ruslan Klyuchnik, doctor în științe politice, subliniază că, în contextul agresiunii din partea Rusiei, discuțiile despre refacerea potențialului nuclear al Ucrainei sunt din ce în ce mai frecvente. Ucraina a renunțat voluntar la arsenalul său nuclear în 1994, semnând Memorandumul de la Budapesta. Astăzi, având în vedere încălcarea garanțiilor de securitate, unii experți și politicieni iau în considerare posibilitatea revenirii la statutul nuclear. Totuși, acest demers este presărat cu provocări tehnice, financiare și geopolitice.
După destrămarea URSS, Ucraina a moștenit nu doar arsenalul nuclear, ci și baza științifică și tehnică necesară. Există institute în Harkov, Kiev și Dnipro care desfășoară activități în domeniul tehnologiilor nucleare, iar mulți specialiști în fizică nucleară și construcția de rachete sunt încă activi. De exemplu, Institutul de Fizică și Tehnică din Harkov are experiență în lucrul cu reactoare nucleare, iar întreprinderi precum „Pivdenmash” ar putea adapta tehnologiile rachetelor pentru vehicule de transport. Tehnologiile moderne permit utilizarea unor metode mai compacte, cum ar fi îmbogățirea uraniului cu ajutorul centrifugelor.
Din punct de vedere tehnic, Ucraina are potențialul necesar pentru reluarea programului nuclear, iar disponibilitatea specialiștilor cu înaltă calificare este un factor cheie. În ceea ce privește finanțarea, deși scepticii indică resursele limitate, Ucraina a cheltuit sute de miliarde de dolari pentru apărare în ultimii patru ani de război, mobilizând rezerve interne și ajutor internațional. Cheltuielile pentru securitate au depășit 50% din buget în 2024, iar dacă s-au putut finanța producția de drone și artilerie, atunci ar putea fi găsite fonduri și pentru programul nuclear.
Posibile consecințe ale reînarmării nucleare
Klyuchnik a precizat că, teoretic, Ucraina nu ar fi obligată să ceară acordul altor state, deoarece Memorandumul de la Budapesta nu este un acord juridic obligatoriu. Totuși, începerea activităților nucleare ar provoca o reacție imediată din partea comunității internaționale, cu sancțiuni impuse nu doar de țările ostile, ci și de partenerii occidentali — SUA, UE și Marea Britanie. Statutul non-nuclear al Ucrainei în anii 1990 a fost o ușurare pentru toți, reducând amenințarea la frontieră pentru Rusia și contribuind la stabilitatea globală.
Probabilitatea unei intervenții militare directe în cazul dezvoltării armelor nucleare este scăzută, dar sancțiunile ar fi mai severe decât cele actuale împotriva Rusiei. Acest lucru ar afecta economia, deja afectată de război. În plus, Rusia ar putea distruge orice obiectiv nuclear în faza de construcție, păstrând capacitățile tehnice pentru lovituri preventive.
În concluzie, Klyuchnik consideră că discuțiile despre statutul nuclear al Ucrainei par fără perspective și ar putea agrava izolarea și îndepărta aliații. Diplomația ucraineană ar trebui să se concentreze pe mecanisme pașnice de securitate, cum ar fi garanțiile bilaterale din partea SUA și UE și dezvoltarea apărării convenționale, respectând totodată Tratatul de neproliferare a armelor nucleare din 1968, la care Ucraina a aderat în 1994.
